Am ajuns iar la Backman, și azi îl îndrăgesc mai mult ca ieri. Și de data aceasta autorul a reușit să-și însușească punctajul maxim. “Scandalul” este după mine cea mai profundă operă de la Backman. Este scrisă în același stil ușor, cu mici tente de umor, dar de această dată temele tratate sunt teme tabu.
Bine ați venit în Björnstad, un oraș în care “hocheiul nu e important. Hocheiul e totul!”. Oraș liniștit în care viața localnicilor se învârte în jurul clubului de hochei. Un oraș unde jucătorii de hochei au statut de zei. Câștigătorii sunt de obicei iertați pentru orice în orașul ăsta.
Discriminarea este tema principală a romanului. Autorul te transpune cu măiestrie în pielea unei victime de viol, a unei persoane ulterior stigmatizate. Vedem consecințele violului asupra victimei și a familiei acesteia, dar și poziția luată de către societate. Cel mai rușinos aici este faptul că victima este cea care are cea mai multă empatie pentru ceilalți! Și dacă credeți că rușinea cade pe făptaș și familia acestuia, greșiți. Acest sentiment este simțit de victimă. Este vorba de rușinea pentru cruzimea de neînțeles la care i-a supus pe oamenii care o iubesc cel mai mult pe lume.
Deznodământul a fost ușor de presupus. Nu intriga este punctul forte al acestei opere, ci trăirile interioare ale personajelor și mesajul de sensibilizare al autorului. Căci precum afirmă și autorul: Pentru făptaș, violul durează câteva minute. Pentru victimă, nu se termină niciodată.
Teme Secundare: educația, relația părinți-copii, viața de familie.
Cum să ne educăm copiii în așa fel încât aceștea să crească persoane responsabile și morale? Ei bine: ce semeni, aceea culegi. Autorul scoate la rampă două tipuri de “fructe” care corespund educațiilor diferite: Kelvin (care provine dintr-o familie de persoane avute, în care primordiale sunt doar succesele) și Amat (fiu al unei mame muncitoare, care își educă copilul potrivit normelor morale și spirituale).
Dragostea părintească e ciudată… E de neînțeles pentru că nu se poate compara cu nimic. E ca și cum ai încerca să descrii senzația de nisip între degete sau de fulgi de nea pe limbă cuiva care a trăit toată viața într-o cameră întunecată. E o senzație de zbor.
Un adevăr simplu, de multe ori repetat și de la fel de multe ori ignorat, este că, dacă-i spui unui copil că poate face orice sau că nu e în stare de nimic, îți va demonstra că ai avut dreptate.
Relațiile de cuplu este o altă temă abordată. Descoperim în părinții Mayei un cuplu model. Ei sunt capabili să trăiască armonios și să se susțină reciproc indiferent de situație. Într-adevăr, soții sunt precum un mecanism care poate exista doar prin cooperare precum cele două roți ale unei biciclete.
O căsnicie lungă e complicată. Atât de complicată, încât cei mai mulți care au așa ceva se întreabă: „Suntem căsătoriți pentru că încă ne iubim sau pentru că n-avem tragere de inimă să lăsăm din nou pe altcineva să ne cunoască la fel de bine?
Romanul are și o continuarea în “Noi contra voastră”.
Alte recenzii de la Fredrik Backman:
