Limbajul romantic al florilor cuprinde dulceaţa celor mai frumoase flori asezonate cu picanterii simbolice, precum şi cu informaţii despre habitatul lor şi întrebuinţare. Spre exemplu: vreţi să ştiţi ce plante foloseau vrăjitoarele pentru a se transforma în iepuri? Sau mai frumos, reţeta sau ingredientul principal pentru a deveni invizibil? Sau vreţi să ştiţi cum puteţi trimite un mesaj secret sub forma unei inocente flori? Vreţi să-i cuceriţi inima alesei, într-un mod distinct? Gill Davies şi Gill Saunders au încropit cea mai frumoasă enciclopedie florală pentru a a-ţi veni în ajutor.
Primăvara, un iris plin de viaţă converteşte
strălucitoarea porumbiţă;
Primăvara, pasiunea unui tânăr se îndreaptă uşor
spre gânduri de iubire.
Alfred Lord Tennyson (1809-1892) Anglia
Luăm spre exemplu Foarea-de-nu-mă-uita. Ştiţi voi oare cum s-a căpătat micuţa floare cu acest nume? Se spune, pe de o parte, că atunci când Dumnezeu dădea denumirile florilor, micuţa plantă, crezând că va fi sărită la „botez” a început a striga: „Nu-mă-uita, o, Doamne!”, astfel că Dumnezeu a numit-o: Floare-de-nu-mă-uita. Pe de altă parte se zvoneşte că într-o zi, pe când un cavaler aduna de pe malul râului flori pentru aleasa inimii lui, a căzut în râu, şi înainte de a se îneca a aruncat bughetul strigând: Nu-mă-uita!
De asemenea, ştiaţi că frunzele primilor nuferi, conform fosilelor descoperite, aveau o suprafaţă de 1,2 metri pătraţi? Sau că ei simbolizează puritatea inimii şi elocvenţa? Artistul Claude Monet a fost fascinat de aceste minunate flori cu nuanţele lor de alb, galben auriu sau roz, dedicându-le nu mai puţin de 250 de picturi în ulei. Fascinant, nu!? Denumirea lor derivă din grecescul cuvântului nimfă şi înseamnă spirit acvatic magic feminin.
Multe flori sunt născute pentru a înflori nevăzute,
din Ulise
În viziunea multora, garoafa este floarea morţilor. Cei mai mulţi oameni trăiesc cu impresia că cele mai potrivite flori pentru înmormântare sunt garoafele. Ar fi un pic de adevăr în această percepţie, dar totuşi să nu uităm că florile sunt simbolul frumuseţii înainte de toate. Aşadar ce ne învaţă Limbajul romantic al florilor despre frumoasa Garoafă?
- Dacă este o garoafă roşie atunci semnifică: vai! biata mea inimă fiind echivalentă cu admiraţia sau cu durerea sufletească.
- Dacă este în culoarea caldă a soarelui, respectiv galben, simbolizează dezamăgirea, desconsiderarea sau respingerea.
- În Coreea fetele îşi pun câte trei garoafe în păr şi în funcţie de rezistenţa lor descoperă ce fel de viaţă vor avea, cât de fericită şi cât de lungă sau scurtă.
Se spune că garoafele au apărut atunci când Fecioara Maria şi-a văzut Fiul, pe Iisus, cărându-şi crucea, ele apărând în locul unde lacrimile Fecioarei au atins pământul. Tot în Coreea, ele simbolizează iubirea şi recunoştinţa faţă de mame şi taţi fiind dăruite de Ziua părinţilor. Uluitor câte mituri şi obiceiuri pot exista despre o singură floare!
O floare rea e pentru mine cea care din adâncuri răscoleşte
Gânduri de lacrimi prea adânc ascunse.
William Wordsworth (1770-1850) Anglia
din Intimations of Immortality
Lalele sunt de asemenea un element frumos abordat în acest minunat volum cu aromă florală. Aflăm astfel că atunci când vrem să ne exprimăm iubirea perfectă, adevărată, partenerul trebuie să primească un frumos buchet de lalele roşii. Dacă avem parte de o iubire fără speranţă, simplă ca nişte gânduri vesele pline de soare, este indicat să exprimăm aceste dorinţe printr-un bughet de lalele galbene. Dacă vrem iertarea sau pur şi simplu să ne exprimăm respectul, un buchet de lalele albe vor face asta în locul cuvintelor noastre. Dacă exprimăm demnitate regală, purpuriul este pentru noi. Într-un final, cum poţi să-i arăţi cuiva că te-a cucerit cu ochii săi frumoşi dacă nu dăruindu-i un frumos buchet de lalele pestriţe!?
Florile sunt o mândră aserţiune a faptului că o rază de
frumuseţe valorează mai mult decât toate utilităţile din lume.
Ralph Waldo Emerson (1803-1882) Statele Unite ale Americii
Limbajul romantic al florilor este răspunsul dorinţelor noastre. Un almanah plin de curiozităţi florale ce ne arată calea spre cunoaşterea amplă a acestor frumuseţi ce cuceresc inimile sexului frumos. Aflăm care flori erau considerate vindecătoare, care otrăvitoare, care comestibile şi care pur şi simplu decorative. Le descoperim ca fiind de multe ori muze ale scriitorilor, emblemă în picturile artiştilor, motiv de superstiţii, dar veşnic cuceritoare şi încântătoare ochiului.
Ce este această viaţă, plină de griji,
De nu avem timp să adăstăm şi să privim?
William Henry Davies (1871- 1940) Ţara Galilor
din Leisure, Song of Joy
Alte recenzii de la Gill Davies:
