Acesta este numele meu, desemnată cea mai bună carte a anului 2019 de The New York Times Book Review, The Washington Post, TIME, Elle, Glamour, Parade, Chicago Tribune, Baltimore Sun, Book Riot și laureată Dayton Literary Peace Prize 2020 este una dintre cele mai bune cărți citite de mine anul acesta. Este un manifest, este o carte profund feministă, considerată de unii chiar mult prea feministă. Este un semnal de alarmă contra discriminării, este o carte cu un mesaj puternic și cu un impact și mai puternic care militează pentru egalitate de șanse și justiție.
M-a luat prin surprindere forța cu care scrie această autoare debutantă și modul decisiv în care reușește, cu argumente simple și clare, să pună punctul pe i și să explice cauza problemei fără să se piardă în detalii care pe alții i-ar fi făcut să dea înapoi și să renunțe. Există o grămadă de prejudecăți masculine ascunse sub masca neutralității de gen. Cred că, în principiu, autoarea spune ceea ce-mi doresc și eu: să nu mai fiu fluierată pe stradă, să nu mai fiu obligată să suport priviri libidinoase, să nu mai aud insinuări sexualizate, să nu mă mai simt în spațiul public în pericol de a fi hărțuită, urmărită, judecată, arătată cu degetul, violată. Să nu mai fiu privită ca omul care are obligația morală de a fi perfect deoarece un pas greșit, unul singur, ar putea determina societatea să considere că merit să fiu sacrificată pentru a apăra șansele de viitor ale altcuiva.
Din experiența voastră, din ce ați observat sau experimentat în spațiul public, de câte ori ați văzut un bărbat beat și inconștient căzut pe stradă și de câte ori ați văzut o femeie? Acțiunea în sine este irelevantă, nu încerc să promovez alcoolul sau indecența. Vorbesc de o situație incomodă care în ambele cazuri ar trebui privită la fel. Vin și vă întreb. Ce ați gândi dacă ar fi vorba de un bărbat și ce ați gândi dacă ar fi vorba despre o femeie? Ați privi persoana în cauză și ați cataloga-o în funcție de sex sau n-ar conta? În funcție de răspunsul la această întrebare o să vă puteți situa singuri de o parte sau de cealaltă a polemicii privitoare la discrimarea de gen. Ești un om care crede în egalitatea de gen sau crezi că există lucruri permise unui bărbat, doar pentru că este bărbat și de neacceptat în cazul unei femei?
Pe de altă parte, o viață fără violență rămâne încă o utopie, de prejudecăți și mentalități sexiste și macho nici nu mai deschid discuția. Consecințele acestor lucruri sunt fizice, psihice și sociale. Milioane de femei din întreaga lume sunt încă victimele abuzului sexual și ale hărțuirii. Discriminarea de gen este în primul rând efectul etnocentrismului excesiv, analizăm indivizii și îi raportăm la parametrii propriei culturi și ce este diferit nu numai că este ignorat, dar de multe ori din păcate este și îmbrâncit, agresat, insultat. Din păcate, mulți consideră încă că femeile sunt sexul slab și sunt inferioare bărbaților și au o atitudine ostilă și abuzivă față de acestea.
Cartea este scrisă pentru a arăta urmările traumei, efectele nocive ce se răsfrâng asupra psihicului, modul în care victima este redusă la starea de obiect folosit și identitatea îi este pur și simplu furată, cât de uşor poate fi deformată realitatea de prejudecată, de privilegii, de situație socială, de antecedente şi cât de greu este să obții dreptatea în astfel de cazuri. Este despre invadarea spațiului personal, este despre constrângere, este despre masca artizanală ce acoperă caracterul grotesc, este despre egoism, despre folosirea oamenilor ca simple obiecte, despre nepăsarea față de sentimentele altora, este despre cât de adânc sapă o traumă nevindecată, cât de mult îți poate schimba viața un secret. Este despre urmările şi implicațiile unui viol care pentru violator durează câteva minute, iar pentru victimă nu se termină niciodată. Nesiguranța şi neputința se imprimă pentru totdeauna şi defineşte viitorul celui abuzat. Problema consimțământului şi a abuzului este atent analizată prin trăirile victimei. Cartea nu încearcă să decidă dacă a fost sau nu viol (este clar că a fost un abuz), ci analizează mentalitatea şi poziția pe care o adoptă autoritățile implicate în proces: poziția bărbatului alb privilegiat de statut şi potențial și a victimei a cărei lume se destramă tot mai tare cu fiecare înfățisare la care este obligată să participe, și să retrăiască acea noapte. Încrederea ei se clatină şi la un moment dat se năruie definitiv.
Pe data de 17 ianuarie 2015, Chanel Miller a participat la o petrecere în casa unei frății din campusul Universității Stanford. A râs, a dansat, s-a distrat, a băut și s-a trezit dimineața într-un spital, plină de vânătăi și contuzii și fără a-și aminti ce i s-a întâmplat în ultimele ore. A aflat că a fost agresată sexual în urma controalelor medicale la care a fost supusă. Marele ei noroc a fost intervenția a doi studenți suedezi care au surprins agresorul în timpul abuzului. Chanel a scris pentru ultima înfățișare de la tribunal o declarație de impact, în care a explicat felul în care agresiunea i-a schimbat viața, declarație pe care a și citit-o în fața judecătorului. Această declarație a ajuns virală fiind vizualizată de câteva milioane de oameni în doar câteva zile după ce a fost publicată de BuzzFeed. Urmarea a fost un adevărat cutremur. Cartea sa este un memoir scris după încheierea procesului. Este un strigăt de ajutor împotriva unui sistem construit greșit care în loc să protejeze și să apere victima, profită de vulnerabilitatea acesteia favorizând agresorul.
My pain was never more valuable than his potential.
Tentativa lui Brock Turner de viol asupra unei femei inconștiente este un caz real care a generat un adevărat cutremur în legislația americană. Brock Turner, agresorul lui Chanel Miller risca o condamnare de 14 ani, în schimb a fost găsit vinovat și a primit șase luni de arest, fiind eliberat după trei pentru bună purtare. Victima, în schimb, a fost nevoită să răspundă la întrebări incomode, indecente și irelevante și hărțuită în mod constant încât să se simtă vinovată pe toată perioada procesului deoarece agresorul ei era un tânăr cu potențial, un înotător talentat și exista riscul ca o decizie greșită să-i strice șansele la un viitor de succes. În tot acest timp, nimeni n-a fost interesat de depresia pe care o trăia victima. Este o carte care încearcă să schimbe mentalitatea societății astfel încât victimele să simtă că sunt sprijinite în momentul în care își caută dreptatea în instanță, nu judecate, umilite, discriminate și hărțuite. Cazul a influențat legislativul din California să solicite pedepse de închisoare pentru violatorii ale căror victime sunt inconștiente și să includă penetrarea digitală în definiția violului.
Alte recenzii de la Chanel Miller:
