Orice cititor care a depășit o anumită experiență numerică în ale lecturii, ajunge la un moment de răspântie, în care dorește să regăsească originile literare îmbrățișând dificultatea clasicilor. Dacă trăiește în Basarabia, așa cum este cazul meu, clasicul merge mână în mână cu dimensiunea slavonă, pe care o studiem în școli sau facultăți de profil. Reperul literaturii clasice ruse, dacă ar fi să îl trasăm orientativ, este reprezentat de revenirea la originea instinctelor, la fundamentul trăirilor mai mult sau mai puțin pozitive. Unul dintre părinții curentului literar clasic din spațiul rusesc este Fiodor Dostoievski (în rusă Фёдор Миха́йлович Достое́вский), pe care cred că doar un leneș nu a încercat să-l citească. Spun „a încerca” pentru că nu este nici pe departe un autor facil de înțeles. Este suficient să îi analizezi o operă, ca să înțelegi adâncimea impactului său asupra literaturii, filozofiei, psihologiei și teologiei secolului.
De aceea, când am văzut că la editura Ratio et Revelatio a apărut o amplă traducere a lucrării „Dostoievski în amintirile contemporanilor” am știut că trebuie să pun mâna pe ea. Și nu doar din pură curiozitate, ci și din cauză că mi-am dorit enorm să percep corect de unde își ia rădăcina adâncimea și profunzimea autorului în disecarea fenomenului de rău. Prezenta lucrare a fost compilată pentru prima dată la Moscova, 1964, fiind îngrijită de un biograf renumit al figurii dostoievskiene A. S. Dolin. Cea de-a doua ediție a văzut lumina zilei în 1990 și a fost îngrijită de renumitul biograf și critic literar K. Tiunkin.
Ce reprezintă această antologie memorialistică? Este un studiu amplu al fenomenului dostoievskian, dar detașat și îndepărtat de dimensiunea sa de autor, trecând latent în spațiul interuman. Volumul începe cu mărturiile fratelui A. M. Dostoievski pe care acesta le intitulează sugestiv locuințe, deoarece și viața este aidoma unor case prin care trecem. Se denotă din povestirile sale stilul existenței duse de întregul clan Dostoievski, de la naștere, trecerea în neființă a mamei și instaurarea regimului autocratic impus de figura paternă. Totuși în acest segment, figurile paterne sunt estompate, șterse de timp, iar atenția naratorului se îndreaptă organic spre detalii inerente traiului în comun. Savoarea cu care trece în revistă figurile care le-au afectat sau nu copilăria, atenția la imaginile personale și amintirile juvenile sunt doar câteva dintre deliciile narațiunii.
Prezenta antologie este o compilație organică de mărturii care vin de la cele mai diverse figuri prezente în viața lui Fiodor Dostoievski, de la rude, prieteni și până la colegi de litere.
Ce ne oferă o astfel de carte și cui i-aș recomanda-o? Ar fi sincer să afirm că este o lectură pentru toți? Din nefericire, nu. Este o lectură destul de selectă, care implică anumite cunoștințe minime din activitatea prodigioasă a autorului. Evident, putem face abstracție de anumite aspecte biografice, dar înțelegerea unor conduite ale viitorului titan al literaturii clasice ruse ne garantează faptul că vom percepe amplitudinea inerentă a operelor sale. Nu putem uita că Dostoievski a influențat astfel de gânditori ca Friedrich Nietzsche, Franz Kafka, Sigmund Freud, Jean-Paul Sartre sau Albert Camus. Totodată, divergențele lăuntrice care îi survin de timpuriu ne oferă posibilitatea de a percepe motivul prin care universul său literar reflectă criza socială și spirituală a Rusiei Țariste din secolul al XIX-lea, închipuind ciocniri între personaje originale și paradoxale, marcate de un profund psihologism și tragism, aflate într-o permanentă și pasionantă căutare a armoniei sociale și umane.
Conchidem astfel că înțelegerea dimensiunii umane, prin ochii contemporanilor, ne oferă posibilitatea de a percepe grandoarea implicațiilor sale literare, or tocmai spiritualității sale îi datorăm subiecte tragice precum cele din „Crimă și pedeapsă”, „Idiotul” sau „Frații Karamazov”. Să nu vă mire dacă după lecturarea acestei antologii veți răscoli biblioteca în căutarea marilor romane, doar ca să vă convingeți propriile simțuri estetice.
Alte recenzii de la Ciprian Nițișor:
