Inițial am avut anumite reticențe cu privire la cărțile Aurorei Liiceanu. Consideram că sunt dedicate doar studenților de psihologie sau celor care desfășoară activități în acest domeniu. Însă, ele sunt departe de a fi niște cărți „de nișă” – deși conțin diverse informații și referințe din domeniul psihologiei, sunt destinate publicului larg și chiar sunt mult mai captivante decât multe opere beletristice! Drept dovadă a acestui fapt, Cuvinte încrucișate a intrat în topul preferințelor mele pe o poziție fruntașă.
Cuvinte încrucișate este o lectură plăcută, interesantă menită să te pună pe gânduri asupra amintirilor tale. Cartea este structurată în două părți. Prima parte (intitulată Întâmplări) dezvăluie schimbările dramatice cauzate de o simplă întâmplare, denumită „amănuntul biografic”. În această secțiune autoarea trasează paralele între viețile unor personalități care au trăit în epoci diferite sau prezintă biografiile unor persoane excepționale precum Marie de Leon Bonaparte (denumită „prințesa frigidă”). Aurora Liiceanu realizează aici și niște analogii uimitoare, cea mai reușită părându-mi-se cea în care paltoanele sunt „gândite ca oameni, ca persoane. Aşa cum cineva te însoțește prin viață. Ca o umbră. Nimeni nu se gândește la umbra lui […] Te însoțesc pur și simplu”.
Partea a doua, Boccacio la bloc, este o frescă a relațiilor între persoane care se deosebesc prin etnie, temperament sau statut social dar și a reacțiilor survenite în urma unei trădări. O reprezentare pitorească, dar fidelă a societății contemporane! Personal, mi-a plăcut mai mult prima parte, însă nu pot să nu recunosc că această secțiune are un farmec aparte ce te-ndeamnă să o citești pe nerăsuflate, Aurora Liiceanu dând dovadă de reale abilități de povestitoare.!
Pe scurt, Cuvinte încrucișate e, în esență, o carte de psihologie, însă, prin abordare, este destinată publicului larg. Te prinde în mrejele ei și te face să o citești cu un creion în mână pentru a-ți evidenția paragrafele interesante (care sunt destule!).
Alte recenzii de la Aurora Liiceanu:
