Analiza discursului este o disciplină de sine-stătătoare din sfera științelor limbajului (alături de lingvistica structurală, retorică, semiotică, etc.). Este un domeniu vast, mobil, „un creuzet în care converg tendințe recente (filosofia limbajului, teoria enunțării, intervenționismul simbolic, etnometodologia etc.) și practici multiseculare (retorice sau filologice); […] analiza discursului dezvoltă un întreg evantai de noțiuni care uneori dublează categoriile gramaticale tradiționale, dar sunt susceptibile să articuleze psihosocialul cu cognitivul, culturalul și afectivul” (introducerea cărții de față).
Cartea renumitei profesoare Daniela Rovenţa-Frumuşani, Analiza discursului. Ipoteze și ipostaze este o carte de referință în acest domeniu reprezentând o sursă bibliografică obligatorie pentru cei care studiază această disciplină (sau oricare alta din sfera comunicării și relațiilor publice). Cartea doamnei Daniela Rovenţa-Frumuşani este cartea cea mai completă, complexă și pe înțeles carte din domeniul său, cel puțin dintre cele pe care (în calitatea mea de student și apoi masterand) am avut ocazia să le utilizez.
Analiza discursului. Ipoteze și ipostaze este structurată în două părți. Partea întâi ne prezintă conceptele fundamentale ale analizei discursului, în vreme ce a doua se concentrează pe materializările discursive.
Partea întâi este o prezentare a analizei discursului drept un spațiu interdisciplinar. Astfel, aici vom regăsi (printre altele) orientările semnificative în domeniul analizei discursului:
- teoria actelor de limbaj a lui John R. Searle – ce inevitabil a dus la analiza discursului prin cercetarea actelor indirecte și a dependențelor contextuale;
- sociolingvistica internaționalistă ce a introdus relaționarea între semnificațiile lingvistice și cele sociale;
- etnografia comunicării bazată atât pe antropologie dar și pe primordialitatea noțiunii de competență de comunicare (marcată de valori culturale, sisteme de acțiune, cunoaștere enciclopedică);
- abordarea pragmatică griceană care accentuează, utilizând principiul cooperării, intenția comunicativă a locutorului și inferențele interlocutorului;
- analiza conversației;
- lingvistica variaţionistă – dedicată studiului patternurilor formale ale discursului (narațiunea în primul rând).
Tot în această parte vom regăsi, după cum era de așteptat și o definire a noțiunii de discurs, a standardelor de textualitate, tipuri discursive structurale, interdiscursivitate, ș.a.m.d. Ultimul capitol al acestei părți tratează problema coerenței discursive: metaregulile acesteia, macrostructura și strategiile discursive – fiind doar două dintre aspectele ce și-au găsit locul aici.
Partea a doua se compune din analiza extrem de detaliată a trei tipuri de discurs extrem de actuale: mediatic, publicitar și științific. Analiza discursului mediatic ne poartă de la rolul mass-media în societatea contemporană la caracteristicile socio-semiotice ale discursului mediatic, la relația discurs politic, discursul mediatic și construcția socială a realității, și, inevitabil la legătura dintre discurs și putere. Discursul publicitar este prezentat atât în perspectivă retorică cât și semiotică, în vreme ce discursul științific este analizat din punct de vedere semiotic, semantic și pragmatic.
Fiecare capitol al cărții se încheie cu o listă biografică care se adaugă celei de la sfârșitul cărții. Tot la final vom găsi și o concluzie, un glosar de termeni dar și un rezumat în limba franceză.
Alte recenzii de la Daniela Rovenţa-Frumuşani:
