Închei seria Melania Lupu cu cel de al șaselea roman. Cum ziceau latinii “Finis coronat opus”. Mi-a plăcut și acest roman din serie și mă despart cu melancolie de Melania și Mirciulică.
Aici trecem la lucruri mai serioase – inspectăm un omor. Șase oameni care nu se cunosc între ei, planifică să ucidă un bărbat în aceeași zi de sâmbătă. Toți ceișase au un motiv diferit. Vctima se dovedește a fi o canalie ordinară care și-a meritat sfârșitul tragic. Cine este făptașul? Care dintre cei șase își va duce planul până la capăt?
Și de această dată, ingenioasa și plictisita de rutină, Melania Lupu, își răsuflecă mâinecele și se aruncă în vâltoarea cercetărilor detective. Și cum suntem deprinși deja, distinsa doamnă “cu apetit de gangster care operează cu mănuși de dantelă”, nu va rămâne prea mult în umbră.
Habar n-am când a intrat în bal, din start sau melodia a început să-i placă de parcurs, dar cert este că acum și-a pus pantofii de dans. Și evoluează cu grație ca întotdeauna.
Ah și cât de amarnic se înșeala Maiorul Cristecu când credea că Melania s-a liniștit. Credea că fantezia ei nu mai cocheta cu Codul Penal și că uite în sfârșit erau și ei prieteni. Spera că implicarea Melaniei în această porcărie nu este decât o coincidență fără importanță. Spera că era doar o întâmplare nevinovată. Și totuși stătea ca pe ace cu gândul la ideile fistichii care mereu o bântuie pe bătrână.
– V-aș fi recunoscătoare, domnule maior, dacă ne-ați acorda privilegiul să ne considerați confidenți. Știți, viața noastră a devenit atât de monotonă.Exact de asta mă temeam și eu! oftă Cristescu. Să nu începi să te plictisești.
Și totuși nu înțelegea ce are această femeie care izbutea cu un simplu surâs, cu un suspin, cu o singură privire să-i lege mâinele? Era conștient că-și bătea joc de el, că joacă teatru, că totul e recuzită și partitură în cel mai propriu stil Melaniei și totuși se simțea incapabil s-o brutalizeze, să uzeze de cea mai inofensivă violență de limbaj.
Poate mi-aș fi dorit un pic mai mult de Melania în ultima partitură a acestei simfonii literare. A apărut acolo în calitate de vișina de pe tort, însă i-am simțit pe-alocuri absența. Ah da, și titlul m-a nedumerit pe parcursul întregii lecturi pentru a-i afla semnificația în ultimile pagini ale romanului, ingenios truc.
Și acum la final, dragi iubitori ai seriei Melania Lupu, vreau să vă aflu opinia într-o chestiune de o seriozitate colosală: Voi tot credeți că Mirciulică era alcoolic?!
Titlu:
O TOALETĂ À LA LIZ TAYLOR
Autor:
Rodica Ojog-Brașoveanu
An apariție
: 2019
Editura:
NEMIRA
Nr. Pagini: 424
Limba: Română
Gen Literar: Literatura romana
Nota recenzorului: 10 / 10
Vizualizari recenzie: 1352
Alte recenzii de la Rodica Ojog-Brașoveanu:
