„Fiecare gheișă în parte este frumoasă precum o floare și este grațioasă, mlădioasă și în același timp puternică precum o salcie.”
Pentru persoanele atrase de cultura japoneză și, în mod particular, de gheișe, există o poveste de viață uluitoare și remarcabilă povestită de una dintre cele mai faimoase gheișe ale secolului trecut: Mineko Iwasaki.
Volumul său – „Adevărata viață de gheișă”, scris în colaborare cu autoarea Rande Brown, vine ca o replică fermă pentru romanul de succes internațional al lui Arthur Golden, Memoriile unei gheișe, care prin povestea sa a oferit anumite informații eronate privind tradiția gheișelor și ce înseamnă cu adevărat această profesie.
„De-a lungul istoriei vechi de trei sute de ani a acestor karyukai, nicio femeie din această lume nu a încercat să destăinuie publicului povestea sa. Eram împiedicate să facem asta de legi nescrise, de puterea tradiției și de sacralitatea chemării noastre unice.”
Ce se ascunde sub masca unei gheișe? Instruite de mici, fetele sunt introduse în tainele artelor frumoase, precum muzica, dansurile, ceremonia ceaiului, conversația și multe alte ritualuri.
Deși ele sunt introduse din copilărie în această lume, asta nu înseamnă că legăturile lor cu familia sunt întrerupte definitiv. Iar finalitatea procesului de pregătire al lor nu este aceea de a fi curtezane. Este mai mult de atât… O adevărată gheișă este o artistă profesionistă și o femeie a artelor. În spatele fiecărui gest delicat și grațios stau ani de muncă intensă și dedicare.
„Chimonourile, costumele meseriei noastre, sunt sacre pentru noi. Sunt emblema vocației noastre. Făcute din unele dintre cele mai fine și scumpe țesături din lume, chimonourile întruchipează frumusețea așa cum o înțelegem noi. Fiecare chimono e o operă unică de artă, în crearea căreia proprietara lui a jucat un rol activ.”
Mineko Iwasaki a fost o gheișă care s-a bucurat din plin de succes datorită perseverenței sale, dar și a talentului și frumuseții cu care a fost înzestrată. Cu toate acestea, gloria și apogeul ce se conturaseră în jurul său nu au fost suficiente pentru a o motiva să rămână în acea lume. Spiritul conservator al sistemului au făcut-o în cele din urmă să renunțe la viața de gheișă la vârsta de 29 de ani. Totuși, retragerea ei nu a însemnat și limitarea opțiunilor sale, ci deschiderea altor capitole importante ale vieții sale.
„A fi geiko nu înseamnă să stăpânești doar un cod artistic. Trebuie să ai o pasiune și entuziasm pentru profesie, ceea ce presupune o totală implicare, o muncă enormă și prezența de spirit de a rămâne calmă și în mijlocul dezastrului.”
Alte recenzii de la Mineko Iwasaki:
