„Culorile uitării” de Vasi Rădulescu este o carte semi autobiografică, semi de specialitate, despre medicină. Și în această scriere, ca în toate celelalte scrieri ale doctorului de inimi de altfel, sunt presărate povești adevărate, cu tâlc, povești personale și sfaturi sau idei despre cum să ai mai bine grijă de tine.
Cartea „Culorile uitării” este plină de mici povești, informații legate de medicină și sănătate în general sau despre anumite lucruri în particular
Dacă în „Medicina povestită despre inima ta”, o altă carte de-a sa, Dr. Vasi Rădulescu scria în mare despre mecanismele inimii și despre cum o poți proteja, în cartea de față autorul se axează pe mecanismele creierului și a gândirii.
Cel mai mult din toată istorisirea aceasta mi-a plăcut sintagma și totodată îndemnul pe care autorul l-a preluat la rândul lui de la unul dintre pacienți, sau cel puțin așa spune dumnealui, de a trăi totul cu uimire. Adică, dacă am înțeles eu bine și sper că e așa, să trăiești fiecare clipă la maxim, fiind acolo în acel moment atât fizic, cât mai ales psihic, spiritual și emoțional.
Aș putea completa spunând că se poate referi la trăirea clipei așa cum o fac copiii mici care se bucură foarte tare de orice mic lucru care le provoacă imaginația și creativitatea, aducându-le nu doar uimire pe chipuri, ci și bucurie, fericire și curiozitate.
Mi-a plăcut acest îndemn, care poate că nu e atât de original, dar e mai bine formulat decât altele care se referă la același lucru
Numai că mi s-a părut folosit excesiv în această carte. Am înțeles că în jurul acestui concept se învârt toate capitolele, atât micile povestiri adevărate cât și îndemnurile specializate ale medicului, dar pentru mine a fost ușor iritantă repetiția asta.
Deși, dacă stai și te gândești, cu cât îți repeți mai mult un lucru, cu atât îl bagi mai repede în cap și eventual îl și aplici. Oare asta a vrut să facă autorul aici?
Cartea „Culorile uitării”, ca și alte cărți ale doctorului scriitor, a devenit bestseller
Este probabil atât de citită și lăudată pentru sinceritatea autorului, dezvăluirile fără ascunzișuri despre problemele din sistemul românesc de sănătate, dar și pentru poveștile jumătate fictive, jumătate adevărate din ea.
În plus, așa cum am descoperit și în alte scrieri de-ale lui, Vasi Rădulescu își pune sufletul pe tavă în fața cititorilor și își dezvăluie propriile slăbiciuni, lupte și credințe. Altruismul și empatia reies la tot paragraful din cuvintele scrise de acest doctor de inimi.
Și îmi este indiferent dacă profesează la stat sau la privat, ori poate doar oferă consultații din când în când sau pro bono, atâta vreme cât ajută oamenii din jurul lui. Fie și doar prin povești care pot părea simple sau prin îndemnuri care pot adăuga cel puțin câțiva ani la viața cuiva. Prin povești, după cum singură am realizat, poți trăi mai bine, mai frumos și mai mult.
„Culorile uitării” este o carte caldă și specială, despre uitare, culori și semnificații, creier și povești care pot avea un final fericit.
Alte recenzii de la Vasi Rădulescu:
