They fuck you up, your mum and dad.
They may not mean to, but they do.
They fill you with the faults they had
And add some extra, just for you.
Cartea Sașei Zare era necesară literaturii române contemporane. Este o carte curajoasă ce abordează teme interesante și de actualitate și care a reușit să-mi satisfacă multe curiozități și să-mi răspundă la câteva întrebări despre misteriosul și evitatul univers queer. Nu-i pot da o notă maximă deoarece la un moment dat insistența cu care a lungit povestea despre relația cu Alice m-a plictisit, dar prima parte a fost foarte captivantă și mi-am notat în minte să fiu cu ochii pe Sașa Zare pentru că promite. De asemenea, n-am agreat modul în care a intervenit în poveste. Mi-a dat senzație că nu este sigură pe ceea ce a vrut să transmită și simte nevoia de clarificări și explicații. Personal, nu cred că-și aveau rostul. M-au deranjat dialogurile în limba moldovenească. N-am nimic cu moldovenii, nici cu limba, dar pentru mine au fost obositoare.
E dificil să-mi dau seama ce este această carte. Poate pentru că autoarea a luat-o în prea multe direcții. Roman de ficțiune – personajul Șasa, relația disfuncțională cu mama ei, relația toxică cu Alice, descoperirea propriei identități, maturizare, desprinderea de familie și țară, adaptarea peste graniță, afirmarea prin scris, autobiografie, jurnal, memorii, confesiune, introspecție psihologică, terapie. M-au deranjat de asemenea detaliile vulgare, nu pentru că aș fi pudibondă, dar nu le-am văd rostul, relația (triunghiul) era suficient de ciudată și toxică deja și mi-a plăcut extrem de tare vocabularul elegant și dichisit folosit în prima parte. Cred că din cauza acelor detalii, spre final ai senzația că asiști ca un martor invizibil la o ceartă domestică, una în care fiecare partener își aruncă la nervi mizerii, reproșuri și acuze deplasate pe care nimeni altcineva nu le cunoaște (și nici n-ar trebui să le cunoască).
Am invidiat-o pe Sașa (autoarea), mi-aș dori și eu un an sabatic în care să mă retrag într-o căsuță, la o margine de pădure sau de lume, unde să fiu doar eu și cu mine, poate aș scrie, nu pentru publicare, pentru mine, că să-mi aștern gândurile și să le pun în ordine, să-mi pierd serile cu un pahar de vin, să privesc stele, să visez cu ochii deschiși la ce-a fost și nu va mai fi, să mă trezesc cu noaptea-n cap și să-mi beau cafeaua fierbinte pe-o prispă de pământ, să-mi revăd cu ochii minții bunicii și clipele fericite și libere ale copilăriei. E o norocoasa Sașa, tare norocoasă. Sau a fost, cel puțin până a venit la Cluj unde și-a rătăcit norocul în goana ei după o iubire închipuită și bolnavă.
Relația Sașei cu mama ei a fost partea preferată din carte. Le-am înțeles pe amândouă, m-am pus în pielea fiecăruia pe rând și mi-a plăcut Sveta (în ciuda abuzului emoțional practicat), mai mult decât Sașa care aflată în plină criză de identitate sexuală nu mai are răbdare pentru atențiile și grijile mamei (dar trebuie să recunosc, Șasa a fost un personaj antipatic mare parte din carte pentru mine). Desprinderea de familie și țară, moartea tatălui, relocarea la Cluj, cele două limbi vorbite sunt iarăși teme bine expuse în ciuda aversiunii mele pentru dialogurile în moldovenească.
Alice a fost personajul care m-a enervat cumplit și mi-a lăsat un gust amar, căreia nu i-am găsit scuză pentru comportamentul iresponsabil și nepăsător față de o minoră. Nu văd niciun motiv, nicio rațiune care să-i justifice acțiunile ilogice. Dar, așa cum am mai spus, povestea acestei relații a fost prea mult lungită și m-a plictisit spre final.
Per ansamblu, mi-a plăcut parcursul Sașei către acceptarea identității sexuale și către afirmarea în scris (și sunt dezamăgită că autoarea a ales să folosească un pseudonim deoarece aceasta este o carte pe care trebuia să și-o asume). Este o carte despre relații: cu familia, cu prietenii, cu literatura, cu scrisul, cu un partener, cu limbajul. Este o carte despre experiențe dureroase care își pun amprenta pe maturizare. Este un roman ce are un public țintă, reprezentat de acea ‘cititoareo’ pe care autoarea o invocă de-a lungul întregii cărți, este un roman cu mesaj și scop, este un studiu de caz al unor identități sociale care se suprapun sau se intersectează, și respectiv al sistemelor lor de opresiune, de dominare, de rezistență sau de discriminare. Este un roman care încearcă să trezească conștiința comunității față de persoanele LGBTQ, victime ale agresiunilor și rezistenței comunității homofobă. Dezrădăcinare este genul de roman care ne obligă să ne reevaluăm poziția și opiniile față de comunitatea LGBTQ.
Alte recenzii de la Sașa Zare:
