Jurnalul unui vampir este o carte foarte specială pentru mine. Am citit-o prima dată în jurul vârstei de unsprezece ani. Făcând ordine prin bibliotecă, am dat peste ea și mi-am impus să o recitesc.
Mai întâi de toate, această carte m-a făcut să înțeleg felul în care perspectivele se schimbă în funcție de vârstă, de maturitate și de nivelul de cultură pe care îl avem sau nu. Nu am avut nevoie de mai mult de o oră pentru parcurgerea întregii cărți.
Volumul, dichisit, arătos, ca să nu spun comercial, prezintă o serie de memorii ale unui Conte Dracula adaptat secolului al douăzeci și unulea. Poate fi considerat o parodizare a mai multor opere scrise pe tema aceasta și chiar un jurnal pamflet. Contele Vladimir Țepeș Nosferatu Bathory Dracula își povestește un an din viață, folosindu-se de un limbaj foarte accesibil, atașând multe imagini care condimentează întâmplările prin care trece, care sunt, de altfel, de o foarte joasă intensitate epică.
Actantul poate fi considerat un arivist, un prototip al tipului de om cu vicii, cu păreri ignorante, naive ce se vor a fi nihiliste asupra lumii. Nu pot dezvălui prea multe detalii, întrucât această carte nu este formată doar din scris, ci mai ales de un suport vizual mult mai valoros decât scriitura în sine, din păcate.
Cât de minunat ar fi să simt o nevoie insațiabilă, un fior necruțător și totuși să aleg să nu-l satisfac, cel puțin nu dintr-odată, într-un singur act vulgar!
Printr-un stil de scriere care nu reușește nici pe departe să fie considerat original, nicidecum verosimil, firul epic se învârte în jurul a prea multor dorințe trupești ale Contelui, ale ideilor sale nerealiste de afaceri și ale mai multor crime vampirești care puteau fi mai mult fructificate. Totul se încheie brusc și, după o oră în care nu pot să afirm că am citit, cu adevărat, ceva, rămân doar cu un obiect frumos, gotic, cu un liliac anorexic pe copertă, pentru care timpul investit scrierii este incomparabil celui investit desenelor.
Consider că jurnalul s-ar putea încadra foarte bine în categoria cărților pentru copii de nouă-zece ani, dacă nu ar avea, pe alocuri, un limbaj licențios și dacă nu ar fi tratate subiecte improprii vârstei. Există, totuși, câteva fraze inteligente care ți se întipăresc în minte.
Aș prefera să fiu o creatură dezgustătoare, purtătoare de carapace, decât să rătăcesc pe coridoarele naturii, un suflet pierdut, chinuit, în căutarea unei căi, încercând cu disperare să găsească un scop în nemurire.
Nu vreau nicio secundă să neg talentul scriitoricesc al autoarei și al întregii echipe de producție, dar sunt de părere că acest volum putea fi, la prețul nejustificat, mult mai mult decât ceea ce a ajuns să fie. Poate reprezenta, totuși, un cadou care uimește, la prima vedere (așa cum a fost și în cazul meu). Dincolo de toate, Jurnalul unui vampir este un obiect frumos, cu pagini de bună calitate, scris caligrafic și imagini color, dar care nu oferă o experiență literară recomandabilă prea multor persoane.
Dacă eul meu de unsprezece ani adora această carte, eul meu de acum are o părere cu totul diferită. Și totuși, poate că acesta este chiar unul dintre scopurile cărților: să sublinieze fizic, prin ceva palpabil, maturizarea și schimbările de care beneficiem, fără ca noi să ne dăm, în deajuns, seama.
Alte recenzii de la Viv Croot:
