Cartea „Mecanismele de apărare. Teorie și aspecte clinice” de Șerban Ionescu, Marie-Madeleine Jacquet, Claude Lhote, este una dintre cele mai bune cărți pentru cei interesați de Psihologie, mai exact modul cum psihicul nostru se apără de diferite momente, aspecte, contexte etc. care pot perturba buna funcționare a acestuia.
Cartea este structurată în două mari părți:
– fundamente: aspectele teoretice și istoria dezvoltării acestor teorii de apărare a psihicului;
– capitol cu un număr de douăzeci și nouă mecanisme de apărare cu exemple clinice și completări teoretice.
Cartea este ideală pentru cei care vor să profeseze în domeniul clinic a psihologiei sau în psihoterapie. De asemenea cartea este accesibilă și celor noi veniți în acest domeniu sau celor care doresc să înțeleagă mecanismele prin care psihicul nostru se protejează. Primul capitol este pe alocuri tehnic și poate crea dificultăți în citire dar capitolul numărul doi cu cele douăzeci și nouă mecanisme de apărare este mai accesibil datorită definițiilor clare și a exemplelor clinice oferite.
Conceptul de mecanism de apărare apare pentru prima dată în anul 1894 în articolul „Die Abwehr-Neuropsychosen” scris de Sigmund Freud. De-a lungul anilor, Freud, a dezvoltat acest concept însă a prins cu adevărat putere o dată cu Anna Freud și psihanaliștii care au urmat. În prezent acest concept de mecanism de apărare este folosit și recunoscut de aproape toate școlile de psihoterapie și folosit în cadrul psihologiei clinice.
Dacă încă nu v-am trezit încă interesul, voi spune câteva dintre mecanismele de apărare folosite de psihic. Unele dintre ele par atât de naturale, banale, încât nici nu le considerăm ca apărare:
– activism;
– afiliere;
– altruism;
– anticipare;
-negare;
– identificare;
– izolare;
– intelectualizare;
– proiecție;
– refulare;
– regresie;
– umor;
– raționalizare, etc.
Trebuie să menționez faptul că această carte este scrisă sub influența orientării psihodinamice din Psihologie. Deși cele mai multe dintre mecanisme există sub diferite terminologii în mai toate școlile de psihologie, cei care nu sunt de orientare psihodinamică pot întâmpina dificultăți în a fi de acord cu cele scrise.
În concluzie recomand cu căldură această carte. Cu toții adoptăm aceste mecanisme de apărare când ne aflăm în diferite situații de disconfort psihic și este păcat să nu înțelegem ce se întâmplă cu noi în acele momente. Este și un bun prilej de a te înțelege mai bine pentru că nu toți adoptăm aceleași mecanisme în aceleași situații.
Lectură plăcută!
„Mecanismele de apărare sunt procese psihice inconștiente care vizează reducerea sau anularea efectelor neplăcute ale pericolelor reale sau imaginare, remaniind realitatea internă și/sau externă și ale căror manifestări – comportamente, idei sau afecte – pot fi conștiente sau inconștiente.”
Alte recenzii de la Șerban Ionescu, Marie-Madeleine Jacquet, Claude Lhote:
