Povestea Faridei. Fata care a învins ISIS ne aruncă în plin război islamic în ”numele religiei”, cel puțin așa își justifică statul islamic acțiunile de terorism și cruzime împotriva propriilor semeni.
Religia- o ramură încastrată în originea tuturor lucrurilor, un simbol divin al nașterii lumii și făuritor al universului. În același timp, religia este unul din marele motive pentru care s-au purtat deseori bătălii sângeroase care nu au făcut decât să ne demonstreze un nou exces de zel și putere din partea altor semeni.
Ei, ca musulmani, erau supraoamenii, noi (yazidiții) suboamenii.
Citind Povestea Faridei. Fata care a învins ISIS, am revenit la vechea mea dilemă: de ce atâta crimă justificată în numele credinței când, aruncând o privire mai atentă diferitelor religii, ideea este aceeași, diferența constând în practică și temporalitate?! Într-un final tot eu mi-am reamintit că la finalul zilei, religia este doar o unealtă în mâinile celor ce vor să subjuge populația și să o transforme în propriile lor marionete, pentru a căpăta putere și a semăna teroare.
Farida, geniul matematician al școlii din Kocho, este trasă brusc din viața liniștită în care trăiește și unde cel mai mare vis al ei este să devină profesoară de matematică. Când Statul Islamic își întinde brațele sângeroase și peste teritoriul vecin, Farida face cunoștință cu teroarea și neputința de a-ți mai putea controla propriul destin.
-Fiecare trebuie să-și aleagă propriul drum care să i se potrivească.
Familia îi este fărămițată și aruncată în neant. Despărțită de ei, Farida nu este numai smulsă din sânul familiei ci aruncată într-o sclavie inacceptabilă pentru secolul modern. Și totuși, o realitate. Teroriștii islamici nu se mulțumesc numai cu distrugerea fizică a lumii ci simt o satisfacție bolnavă în distrugerea psihică a prizonierilor săi.
Bărbații yazidiți sunt uciși, băieții sunt ”spălați” pe creier pentru a putea fi atrași în rândurile armatei islamice, iar femeile și fetele sunt vândute ca sclave. Tot acest peisaj ne face să ne gândim la cât de mult timp ne-a trebuit să ne civilizăm și totuși cât de repede ne putem pierde într-o stare de inumanitate și să sălbăticim totul în jur.
Farida este pasată ca sclavă și vândută de nenumărate ori pe toată perioada captivității ei. O captivitate în care singura armă este curajul și dorința de a nu ceda, de a nu abandona și de a nu se lăsa învinsă de tirani. Chinurile groaznice la care este supusă nu au și nu vor avea niciodată o scuză plauzibilă. Distrugerea fizică și torturile psihice nu vor dispărea niciodată. Se vor estompa, însă cicatricile vor rămâne mereu acolo ca o umbră veșnic menită să-ți amintească chinurile la care ai fost supus.
Ne facem drum printre amintiri cu rigurozitate, un pas dureros după altul.
Povestea Faridei. Fata care a învins ISIS este realitatea terorii din mijlocul războiului. Un război care nu poate fi justificat, înțeles și mai ales scuzat. Andrea C. Hoffmann, alături de Farida Khalaf, supraviețuitoare și o luptătoare yazidită neînfricată, aduce în lumina reflectoarelor adevărata dramă din mijlocul războiului islamic.
Vorbitul este pentru ea un act de voință. Uneori trebuie să se forțeze de-a dreptul să-mi răspundă la întrebări. Dar a decis să vorbească: vrea ca lumea să afle ce anume i s-a făcut ei și celorlalte fete. Vrea să-și urle nedreptatea în lume.
O dramă, un adevărat tragic, care ne permit nouă, celor de la adăpostul evenimentelor, să descoperim cruzimile din teritoriul de război, dar și să cunoaștem mentalitatea, atât a oamenilor încastrați în religie, precum și a celor obligați să-și încalce principiile de o viață.
Însă într-un mediu în care i se sugerează mereu că trebuie să-i fie rușine de ceea ce i s-a făcut, îi este greu să-l accepte. Fata care a învins Statul Islamic se luptă cu sine însăși. Se luptă să-și accepte evenimentele înfiorătoare ca parte a trecutului ei și să meargă, în ciuda lor, cu capul ridicat prin viață.
Alte recenzii de la Farida Khalaf & Andrea C. Hoffmann:
m auzit de carte si stiu ca este apreciata. Nu as zice pas unei astfel de carti doar ca rar citesc carti atat de cutremuratoare. Sunt povesti reale, foarte dure care sufleteste te macina, te darama 🙁
Nu pot decat sa-ti dau dreptate. Povestea Faridei este o poveste dura, despre o realitate crunta.