Two Rabbit este romanul de debut al scriitoarei Beatrice Ognenovici, fiind câștigătorul celei de-a doua ediții a Concursului de Debut Herg Benet/Max Blecher.
Cartea este atipică și întortocheată, urmând firul unor acțiuni cu un substrat melancolic și nostalgic, ușor dramatic și exagerat pe alocuri. Narațiunea este realizată excepțional cu ajutorul personajelor bine individualizate, poate prea bine, întrucât această individualizare se identifică uneori cu exagerarea și hiperbolizarea trăsăturilor actanților.
Dre, protagonistul romanului, rămâne orfan și se trezește singur în fața lumii reale, o lume crudă, în care onestitatea nu l-ar ajuta să supraviețuiască. Îi cunoaște pe Julio și pe Meo și decide, într-un final, să se alăture Bandei Celor 400, decizie ce-i va marca restul existenței.
Părerea mea e că Two Rabbit este modelul contemporan de bildungsroman, Dre fiind ca o minge de tenis pasată dintr-un teren în altul, creând și distrugând, renăscând constant dintr-un eu pe care-l credea mort. Încearcă să se (re)descopere, să se cunoască, să-și formeze propriul caracter. Am adorat modul în care a fost construit Dre, de parcă nu ar fi personajul manevrat de autoare într-un roman; ci ca și cum el însuși ar fi romanul, transpunându-se artistic pe hârtie. Învață să cunoască i
ubirea, prietenia, ura, dorința, credința, durerea și suferința. Titlul cărții, porecla căpătată de Dre, este explicat pe îndelete în paginile romanului, și face referire la o veche poveste mitologică.
Nu există Dumnezeu. Există doar zaruri. Zarurile sunt Dumnezeu. Noi mânuim zarurile de frică să nu rămână cerul gol.
Cartea aduce într-o manieră imperioasă originalitatea și diversitatea literaturii contemporane românești, fiind o lectură pe cât de dificilă, pe atât de plină de adrenalină și suspans.
Two Rabbit aduce un aer occidental, proaspăt, nou în scriitura post-modernă, purtându-ne în Mexicul de sub dominația bandelor traficante de droguri.
Alte recenzii de la Beatrice Ognenovici:
