Ultima bătălie de Stephen Harding ne poartă într-un altfel de tur istoric. Ne prezintă îndeaproape VIP-urile de la castelul Schloss Itter din valea Brixental din Austria conducându-ne pașii din momentul în care acest castel a pornit a se transforma în închisoare pentru prizonierii politici și până la bătălie purtată pentru eliberarea acestora.
Transformarea castelului din centru administrativ antifumat în unitate de maximă securitate pentru prizonieri de onoare s-a produs imediat după rechiziționarea sa.
Pornim de la planurile făcute de arhitectul Speer, ministrul lui Hitler pentru armament și producție de război, trecând la construirea propriu zisă supravegheată de sublocotenentul SS Petz și la aducea la Schoss Itter a prizonierilor păziți de oamenii comandantului SS Sebastian ”Wastl” Wimmer și ne oprim la bătălia finală pentru libertate.
Wimmer- sociopat prin definiție, cu înclinare spre violență și o reputație de om brutal cu prizonierii și cu proprii soldați.
Rând pe rând, Schloss Itter este ocupat de prizonieri politici francezi care ori nu au acționat la timp contra forțelor inamice ori au fost trădați pentru un câștig iluzoriu de putere, precum: Édouard Daladier, generalul Maurice Gamelin, Léon Jouhaux, Paul Reynaud, Jean Borotra, Augusta Bruchlen, Christine Mabire, Marcel Granger, Maxime Weygand, Michel Clemenceau, François de La Roque, Marie Agnès Cailliau, Alfred Cailliau.
Mă tem că i-am șocat când am strigat: Ăsta este paradisul!
Era o exclamație pe care avea să o regrete în curând.
Adunătura pestriță de la Schloss Itter m-a amuzat. Și într-un mod ironic. În ciuda dușmanului comun pe care-l aveau, toți acesști ”oaspeți” continuau să se dușmănească unul pe celălalt, în loc să facă front comun în fața inamicului. Acest lucru spune multe despre inconștiența și spiritul de autoconservare a omului.
Strângându-i mâna lui Reynaud, Clemenceau a zâmbit discret și a spus: ”Deci, Paul, o altă aventură?”
Urmărim îndeaproape feţe istorice ce au preluat comanda şi au transformat fiecare bătălie în victorie. De asemenea, experimentăm sentimentul de prizonierat liber înconjurat de forţe inamice. Situaţia neputincioasă de a scăpa de gardienii tăi, dar totuşi să nu poţi părăsi închisoarea fiindcă teritoriul colcăie de inamici.
Maurice Gamelin ”A refuzat să atace agresiv Germania și a preferat o apărare de-a lungul frontierei, bazată pe fronturile impresionantei, dar incompletei Linii Maginot.”
Jack Lee mi-a fost insuflat drept un curajos nesăbuit a cărui neînfricare tinerească ilogică l-a împins spre victorie şi l-a ajutat să privească în ansamblu schemele de război făurite la scară largă. Cu ajutorul şi, mai ales, din iniţiativa lui, vieţi au fost salvate, prizonierii au devenit liberi, iar inamicul a mai pierdut o bătălie.
Când Lee a reapărut, cu un zâmbet drăcesc pe faţă, au înţeles cu toţii, cu inimile grele, că războiul lor încă nu se terminase.
Suntem privitori, o dată din tabăra prizonieratului, o dată din tabăra salvatoare. De fiecare dată percepţia ne este schimbată la o suta optzeci de grade. Stephen Harding a luat o părticică din Al Doilea Război Mondial, a disecat-o, a pus-o sub lupa prezentului şi i-a dat drumul în lume. Rezultatul final? Istorie prezentată succind care îi poate captiva şi pe cei mai puţini împătimiţi ai trecutului, trezindu-le interesul faţă de un război răsunător care nu ar trebui repetat.
Deşi pericolul ca prizonierii francezi să fie omorâţi sau răniţi de explozia unei bombe aliate era unul real, aceştia erau mult mai vulnerabili la comportamentul imprevizibil al lui Sebestian Wimmer.
Ultima bătălie ne oferă succind povestea supravieţuirii în închisoarea Schoss Itter în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, alianţe legate între inamici, alcătuirea unui front comun în faţa unui război căzut în nebunie şi curaj eliberator într-un moment când şansele de reuşită sunt zero. Istoricii vor iubi acest volum, în timp ce noi, restul cititorilor, vom fi prinşi într-o altfel de viziune a trecutului şi a ororilor unui război.
-Pollock, Pollock, ai murit?
-Cum dracu’ aş putea să-ţi răspund dacă aş fi mort? i-a răspuns infanteristul. La dracu’, nu sunt mort!
Un volum disponibil și pe site-ul Editurii RAO.
Alte recenzii de la Stephen Harding:
