Pe principiul „ca să te ridici trebuie înainte să cazi”, Olga, la 38 de ani, dă piept cu nebunia și cruzimea vieții. Olga este părăsită de consort peste noapte. Olga se duce la fund, dar se ridică, mai greu că o dor șalele după căzătură, dar se ridică…
Sunt o înfocată admiratoare a Tetralogiei Napolitane și a stilului lui Ferrante așa că n-a fost o surpriză, decât plăcută, această nouă carte a autoarei. Zilele abandonului este o confesiune de credință, una intimă și frustă care îți zgârie inima. Ferrante nu se lasă îmblânzită de limite, de etichetă, de norme de decență, pune accent pe extreme și merge până la capăt. Personajul ei experimentează criza în cea mai urâtă și umilitoare formă a ei. Aș putea fi eu sau chiar tu, eu una m-am recunoscut deseori în psihoza, frustrarea, abisul și deznădejdea simțită de Olga. M-am recunoscut și în trivialitatea și în violența și în sminteala și în promiscuitatea și în revenirea ei la normalitate. Pentru că, deși unele dintre acțiunile ei sunt manifestări rușinoase, vulgare, grosolane, obscene de care ai vrea să uiți, toți explodăm când suntem puși sub presiune, toți dăm pe afară, toți ne pierdem umanitatea și cumpătul.
Am fost îngrozită până aproape de final pentru soarta copiilor. De multe ori am renunțat să iau o pauză și am dat pagină după pagină pentru a fi sigură că aia mici sunt bine. Pe marginea prăpastiei în pașii nebuniei, Olga luptă. Luptă cu ea însuși, cu propriile prejudecăți și nemulțumiri, cu propriile greșeli, cu propria frustrare. Olga vrea să înțeleagă de ce bărbatul pe care l-a iubit 15 ani, căruia i-a dăruit 2 copii, a tratat-o atât de jignitor și nedrept. Face o obsesie pe marginea acestei întrebări care n-o mai lasă să doarmă noaptea și să funcționeze normal ziua.
The circle of an empty day is brutal and at night it tightens around your neck like a noose.
După 15 ani de compromisuri și sacrificii, Olga e înlocuită așa cum înlocuiești o mobilă veche cu una nouă, mai nouă cu 20 de ani ca ea. Corpul ei după două nașteri, statutul ei de femeie casnică și resemnată, de scriitoare rămasă doar la stadiul de aspirant, de mamă și soție la datorie, gata oricând să sară în ajutor și să ușureze ziua celorlalți, nu mai corespune oportunismului și nu se mai ridică la pretențiile soțului căruia i-a spălat chiloții 15 ani. Se trezește brusc anulată, nu are serviciu, nu are soț și nu primește nicio explicație.
We don’t know anything about people, even those with whom we share everything.
Încercările ei de a-și reanaliza relația, de a depista greșelile, de a înțelege unde s-a rupt filmul o duc în pragul colapsului; Olga își pierde mințile, la propriu. Și eu aș face-o. Încearcă să se pondereze, să fie calmă, obiectivă, dar sunt lucruri ușor de zis și imposibil de realizat. Olga suferă în egală măsură de lipsa bărbatului, dar și din cauza situației în care a fost pusă. Nu i s-a acordat niciun fel de atenție, nicio șansă să se confrunte și să ceară explicații, a fost aruncată ca o coajă de banană. Ea i-a sacrificat 15 ani din viață, l-a susținut, l-a încurajat în timpul studiilor pentru a reuși și a avea asigurată o slujbă bună, a renunțat la cariera ei de scriitoare pentru a sta acasă cu copiii, pentru a se ocupa de tot ce înseamnă munca neremunerată pentru ca el să aibă șansa de a avansa în carieră și el a abandonat-o într-o clipă pentru un capriciu aruncându-i o scuză puerilă. Se simte consumată ca o masă din care au rămas doar resturile, și de toate reușitele obținute datorită eforturile ei va beneficia altcineva. Olga și-a pierdut identitatea, nu mai știe cine este, negociază cu ea însăși și are senzația că nu va ajunge la nicio înțelegere.
Marea ei teamă este că va ajunge să stârnească mila și dezgustul cunoscuților ca acea femeie pe care și-o amintește din copilărie care după ce a fost părăsită de soț a decăzut total. Olga urăște astfel de femei, nu vrea să fie ca ele, dar ajunge să piardă contactul cu realitatea (scena cu fetița și cuțitul a fost teribilă).
I was not the woman who breaks into pieces under the blows of abandonment and absence, who goes mad, who dies. Only a few fragments had splintered off, for the rest I was well. I was whole, whole I would remain. To those who hurt me, I react giving back in kind. I am the queen of spades, I am the wasp that stings, I am the dark serpent. I am the invulnerable animal who passes through fire and is not burned.
Drama lui Otto a fost piesa care a făcut click în lăcaș și care a adunat-o pe Olga de pe jos bucată cu bucată. Dacă vreți să aflați cum se ridică Olga, întâi trebuie să-i stați alături și să experimentați împreună vertijul abandonului.
Alte recenzii de la Elena Ferrante:
