„Frantumaglia” este o carte specială citită de la Elena Ferrante. Nu este propriu-zis o carte scrisă de ea. Dar adună scrisori, interviuri și mici povestiri scrise de misterioasă autoare, în jurul căreia s-a făcut atâta vâlvă încă de la lansarea primei ei cărți. Deci este un soi de autobiografie.
De la autoare am mai citit tetralogia „Prietena mea genială„ și mi-a plăcut destul de mult. Chiar dacă lectura celor patru romane am întins-o pe mai mulți ani după cum am făcut rost de cărți.
Cartea „Frantumaglia” e mai specială, de fapt
Tocmai asta m-a determinat să caut să citesc și dintre primele cărți scrise de misterioasa autoare italiană.
„Iubire amară”, „Fiica ascunsă”, „Zilele abandonului” sunt câteva dintre celelalte cărți scrise de ea. Și după cum relatează despre scrierea lor, despre procesul de creare al personajelor și despre temele folosite, subiecte de actualitate și cu care nu poți să nu te identifici, mă intrigă și mai mult să le caut.
Interviuri, mini povestiri, eseuri, scrisori, schimburi de emailuri – acestea compun volumul de față. O epopee sinceră în lumea creației, gândirii și frământărilor unei scriitoare care dorește să stea deoparte de lumina reflectoarelor, dorind să lase, așa cum spune ea, cărțile sale să-și găsească singure drumul și publicul.
Ce am aflat din volumul „Frantumaglia” a devenit vital în înțelegerea dorinței autoarei de a rămâne în culisele operelor ei și de a nu ieși nicicum în față
Ea e doar cea care le-a dat viață. Mai departe își lasă cărțile să își întindă aripile și să învețe să zboare singure, să se facă cunoscute singure, să fie iubite, să impresioneze și să își creeze fani. Nu e vorba de ea, cea care le-a gândit, ci de ele, creațiile sale care se vor lăsa adulate sau urâte de public.
În plus, am mai aflat că așa zisa Elena Ferrante nu este „de meserie” scriitoare. Nu s-a lăsat niciodată de jobul din viața reală pentru a scrie doar cărți. Face în paralel și alte lucruri pe care le iubește sau ia parte la proiecte care o atrag, deoarece jobul e job, cu un program fix și cu anumite responsabilități. Pe când, scrisul de cărți îi impune un program niciodată stabil, cu ore prelungite, documentare, pauze sau corecturi care iau și ani de zile.
Cartea „Frantumaglia” constă în peste 20 de ani de scrisori, eseuri, reflecții și interviuri acordate în scris celor ce le-au solicitat și cu care ea a fost de acord, în primul rând
Este un volum unic, special, personal pot zice, a unei autoare(eu cred că este de gen feminin) care are o pasiune formidabilă pentru scris. În paginile acestui volum atât de iubit Elena Ferrante răspunde la multe întrebări pe care și le pun cititorii cărților ei încă de la apariția primului său roman.
Ea explică motivația personală pentru care a ales să rămână deoparte și să lase operele ei să își croiască o cale în literatură. De asemenea, vorbește în felul acesta publicului cărților ei despre temerile și părerile legate de adaptarea romanelor în filme. Ferrante vorbește și despre dificultățile pe care-a avut în scrierea cărților, despre inspirația din spatele lor, despre personajele și operele pe care le iubește cel mai mult. Dar și despre subiectele cu care se identifică și care au mai mereu o bază în viața reală, personală.
Autoarea tetralogiei Prietena mea genială, dar și a celorlalte romane splendide scrise, povestește despre orașele în care a trăit și care au marcat-o, despre maternitate, feminism și amintiri din copilărie, violență sau nedreptăți care sunt recurente. Rezultatul acestei antologii de texte scrise de autoare ni se înfățișează drept un autoportret fidel și intim al scriitoarei aflată la birou, în plin proces de creație.
Alte recenzii de la Elena Ferrante:
