Prin cartea sa, Oceanul Vieții, Callum Roberts, un important biolog marin trage un semnal de alarmă și ne îndeamnă să fim prevăzători și chibzuiți cu exploatarea acestei componente substanțiale a planetei ce pare a se afla într-un real pericol din cauza poluării, exploatării excesive și încălzirii globale. Roberts face un mic istoric al oceanelor de la începuturile formării lor până în prezent, atrăgând atenția că în ultimii câțiva zeci de ani schimbările climaterice și acțiunile omului au accelerat deteriorarea acestui mediu de care avem atâta nevoie.
Mergând pe urmele lăsate de omenire în interacțiunea cu oceanul, autorul dezvoltă ideea conservării apelor și limitării pescuitului cu scopul de a salva specii de la dispariție dar și de a păstra habitatul natural și curat. Făcând abstracție de câțiva deschizători de drum în studiul oceanelor și al impactului factorului uman asupra lui, doar în ultimii câțiva zeci de ani acest fenomen de prevenire și salvare a luat amploare. Atenți mai ales la poluarea și distrugerea mediului terestru, partea oceanica a rămas în umbră și nu a beneficiat de același interes, iar momentul în care schimbările au fost conștientizate a venit ca un adevărat șoc pentru oamenii de știință.
Deși se declară optimist, autorul dedică ultima parte a cărții explicării și stabilirii unor metode de a retrasa proporțiile, de a exclude pe cât posibil poluarea și efectele negative ale acțiunii umane asupra mediului marin. Este sigur că dacă măsurile pe care le trasează vor fi implementate mai sunt șanse să salvăm oceanul de la distrugere. Pentru a deschide ochii celor neinițiați, afișează o serie de fotografii cu dezastrul lăsat în urma de oameni, profanarea acestui habitat este evidentă. Ne îndeamnă la acțiuni drastice și imediate deoarece este singurul mod în care răul deja făcut să nu se transforme în ceva ireversibil și permanent.
Nu este o lectură ușoară, este greoaie, plină de noțiuni științifice și argumentate ale transformărilor suferite de teritoriul marin pe perioada evoluției și interacțiunii cu umanitatea. Autorul ne poartă prin toate etapele evoluției acestui mediu, ne vorbește despre schimbarea curenților oceanici, zone moarte, încălzire, creșterea nivelului mărilor, aciditate, zone devastate de acumularea deșeurilor, poluare sonoră, dispariția unor specii, diverse epidemii și multe fenomene tragice ce par a se repeta.
Consecințele acțiunilor umane sunt devastatoare și deprimante. Problema ridicată de Roberts nu este una care poate fi ignorată, ci conștientizată pentru a putea fi gestionată cu responsabilitate și efecte maxime. Soarta omenirii este strâns legată de cea a oceanului. Supremația și exploatarea omului pun în pericol viața marină, iar autorul face un plan pentru a susține habitatul oceanic și pentru a repopula acest mediu. Concluzia este una singură:
Putem conviețui alături de natura sălbatică. Alternativa este autodistrugerea.
