Tarta cu mere a speranţei mi-a trezit de-a lungul lecturii un amalgam de sentimente. Pe de o parte fascinaţia pentru un Oscar ce transmite printr-o simplă felie de tartă cu mere, speranţă, entuziasm şi optimism. Pe de altă parte, tristeţe pentru o Meg în sufletul căreia s-a instalat nesiguranţa şi neîncrederea în propriile sentimente la primul semn de furtună. Peste cele două însă a planat furia faţă de acţiunile meschine ale Palomei.
…atunci când devii adult există un moment unic în care lumea ţi se pare brusc- mai mult sau mai puţin- lipsită de sens, când groaznica realitate te copleşeşte precum un lucru căzut din cer.
Sarah Moore Fitzgerald a presărat speranţă şi maturitate peste problemele tipice adolescenţei. Mai întâi a adus-o sub forma unui Oscar ce, în ciuda vitregiilor vieţii, continuă să zâmbească cu acelaşi entuziasm în fiecare zi molipsând pe toată lumea cu lumina sa. Un adolescent ce pare că a găsit un răspuns sau o nouă doză de curaj printr-o simplă tartă cu mere. Învăluie fiecare tristeţe, fiecare drum închis în miros de scorţişoară şi căldură, oferind şansa unui nou început, o privire spre un altfel de orizont- unul propriu, personalizat, deschis sugestiilor. Apoi, a adus întunericul peste talismanul numit Oscar, oferindu-ne perspectiva unui prezent lipsit de voioşie şi zâmbet. Ne-a obligat să privim ce înseamnă lumea fără speranţă şi fără optimism. Ne-a plăcut sau nu, am aflat la finalul acestei poveşti îmbătătoare cu miros de acasă.
Speranţa nu e niciodată distructivă. Speranţa este cea care te face să continui.
Oscar şi Meg nu sunt doar vecini ci şi buni prieteni. Mutarea pentru o scurtă durată în Noua Zeelandă este cel mai mare coşmar a lui Meg. Entuziasmul pentru un alt loc este curmat de lipsa lui Oscar. Cel mai bun prieten pe care îl lasă în urmă cu tot cu tartele lui de mere, răspunsul la orice problemă. Promisiunea unei comunicări zilnice precum şi a faptului că timpul va trece foarte repede, le îndulceşte amândurora despărţirea.
-Oamenii adesea nu iau în seamă necazurile altora, înţelegi? Lumea este un loc lipsită de bunătate, dar nu numai pentru că oamenilor nu le pasă unii de alţii. Uneori se întâmplă aşa pentru că se simt jenaţi sau nu ştiu ce să spună, sau pentru că, pur şi simplu, nu pot îndura să privească în ochii unui om care suferă.
Însă lipsa lui Meg este înlocuită cu Paloma, cea care se mută împreuna cu mama sa în casa celei dintâi, ba chiar ocupă şi aceeaşi cameră. Însă, pe când Meg este plină de bunătate şi prietenie sinceră, Paloma pare că joacă rolul majoretei frumoase şi cuceritoare ce vrea să acapareze toată scena şi să fure lumina tuturor. La aceasta adăugăm o scrisoare trucată, neînţelegeri şi o legătură ruptă între Oscar şi Meg. Acţiuni defăimătoare la liceu şi spaţiul devine brusc sufocant şi mult prea întunecat.
Am învăţat despre pace că nu e întotdeauna cea mai bună soluţie. Pacea poate fi fragilă. Pacea poate fi urâtă sau poate fi o greşeală. Pacea construită pe o minciună nu e deloc pace.
Oscar dispare brusc din peisaj, din mare fiind scoasă bicicleta lui împreună cu suspiciunea tuturor că Oscar s-a înecat. Singurul ce nu-şi pierde speranţa este Steve, frăţiorul lui Oscar. Acest eveniment o aduce pe Meg acasă mai repede decât era stabilit. Odată cu această întoarcere, punem piese cap la cap şi aflăm întreaga poveste. Întorsăturile din viaţa lui Oscar, acţiunile Palomei şi adevărul din spatele răcelii prieteniei cu Meg. Dar mai poate fi ceva reparat odată ce Oscar pare că a plecat pe un drum fără întoarcere?
Moartea nu este decât o pauză scurtă, după care totul va fi aşa cum a fost înainte.
Tarta cu mere a speranţei nu este doar un far călăuzitor pentru ce-i ce o primesc ci şi pentru ce-i ce o gătesc. O faptă bună aduce după sine altă faptă bună. Astfel, Oscar, cel ce a adus lumină şi speranţă în ochii unui Barney îngenuncheat de pustiul din viaţa sa într-o noapte liniştită, pe un ponton pustiu, cu o simplă tartă cu mere, va fi liantul ce va lipi speranţa de un Oscar aflat în derivă. Meg va fi pusă în situaţia de a fi constantă în propria căutare şi a descoperi o nouă cale de a ajunge la acel Oscar pierdut. Cât le va lua celor doi până vor regăsi drumul spre casă rămâne de văzut.
-Aceasta e o tartă cu mere, i-a spus solemn Oscar lui Barney în noaptea aceea, de parcă acesta ar fi fost răspunsul la toate problemele existenţei universului- un răspuns ce conţinea un milion de explicaţii diferite. Dar nu e o tartă cu mere obişnuită, a adăugat el. E tarta cu mere a speranţei. După ce ai luat o bucăţică, întreaga lume ţi se va părea un loc cu totul diferit. Lucrurile vor începe să se schimbe, iar după prima felie ai să-ţi dai seama că totul va fi bine.
Sarah Moore Fitzgerald ne învaţă despre pierdere, regăsire, prietenie şi speranţă. Printr-o scurtă poveste aflăm cât de important este să nu-ţi pierzi încrederea în propria salvare, în propriile delicii şi în oameni. Cât de mult contează să cercetezi înainte de a acţiona şi cât de mult curaj îţi trebuie pentru a fi sincer şi deschis cu propriile sentimente. Speranţa, de asemenea, există în sufletul fiecăruia doar că uneori mai păleşte din strălucire, însă va veni mereu cineva şi o va alimenta cu lumină sinceră.
-Nimic nu este aşa cum crezi. Multe lucruri nu sunt aşa cum par. Uneori ai impresia că arată într-un anumit fel dar probabil că nu sunt aşa. Câteodată oamenii au nevoie să-i cauţi sau măcar să pui întrebări în numele lor. Şi, foarte des, oamenii au fost nevoiţi să tacă şi trebuia ca alţii să vorbească pentru ei. Abia atunci când nu-i mai cauţi, nu mai întrebi de ei şi nu mai vorbeşti despre ei vor fi cu adevărat pierduţi.
Un volum încântător disponibil pe site-ul Editurii Rao şi în librăriile partenere.
Alte recenzii de la Sarah Moore Fitzgerald:
