Seria Gemini îi face competiţie, pe scara celor mai iubite poveşti de spionaj şi romance, seriei Alina Marinescu. Dar, într-un fel distinct şi unic. Fiecare poveste semnată Monica Ramirez are propriul loc în inimile fanilor. Imaginaţi-vă un suflet compartimentat astfel încât pe fiecare dintre fişiere să apară: Asasin la feminin, Identităţi secrete, Balanţa puterii, Bariere de fum, Abis, Recviem pentru un asasin, Traficantul de umbre, Gemini şi acum proaspătul Rogue. Astea doar în sfera de spionaj-romance, fiindcă şi celelalte romane ale dragei noastre autoare au propriul sertar al atenţiei şi iubirii noastre.
Obosise să privească lumea reală cu ochii unei fantome. Obosise să trăiască în umbre. Trebuia să aleagă şi decizia îi aparţinea numai ei.
Rogue m-a făcut să uit de marea mea iubire din seria Alina Marinescu. În loc să suspin după Marius încontinuare, mi-am îndreptat atenţia spre Vaughn (între noi fie vorba, oricum Marius avea deja destule fane când l-am descoperit eu, pe când, pe Vaughn, îl am în exclusivitate). Un volum plin de adrenalină, de decizii luate pe ultima sută de metri, de planuri făcute în ticăitul expirării timpului, Rogue combină o multitudine de acţiuni şi sentimente simţite în Abis şi Recviem pentru un asasin. Dar nu în stilul Alina Marinescu ci în stilul Rogue.
-Când te scufunzi într-un abis al umbrelor, aminteşte-ţi că umbra e doar o extensie a luminii…
Volumul doi al seriei Gemini ne cucereşte iremediabil prin adrenalina ce ni se scurge şi nouă prin vene cu fiecare întoarcere de foaie. Trăim intens fiecare operaţiune, fiecare plan încropit la minut şi, bineînţeles, simţim fiecare bătaie de inimă la unison cu protagoniştii noştri. Monica Ramirez ne face parte din poveste cu fiecare frază scrisă. Nu citim, simţim pur şi simplu. Vedem prin ochii protagoniştilor tot, ca şi cum noi înşine am fi în pielea lor.
Îi zâmbi din nou, făcându-i semn să se urce în spatele ei.
Yep, e clar, își spuse Vaughn, rămânând pe loc. Am adormit naibii ca un bou în taxi și visez toată prostia asta. Nu e nevoie decât să mă trezesc și zânuța dispare. O să mă întâlnesc cu sursa lui Jack, probabil un rusnac spălăcit cu o dubă ruginită și să fiu al naibii dacă nu-l pup pe ambii obraji ca pe cel mai bun prieten. Nu trebuie decât să mă trezesc… să mă trezesc…
–Vii? îi întrerupse gândurile vocea Nadiei.
Vaughn oftă prelung. Nope, nu visa. Toată nebunia i se întâmpla cu adevărat.
Rogue ne aruncă într-o bătălie a marilor puteri: America şi Rusia. Dar nu o bătălie a două state ci mai mult o bătălie a doi conducători: Powell şi Rodin. Preşedintele Statelor Unite, William Powell, află prin informatorii săi că Alexandr Rodin, conducătorul Rusiei plănuieşte să-l asasineze. Cum poţi contracara un atac decât plănuind tu însuţi altul înainte!? Astfel ia naştere planul de asasinare al lui Rodin. Trimis pe urmele acestuia este nimeni altul decât Vaughn Graham, agentul perfect, capabil de a duce orice misiune extremă la bun sfârşit.
În perioada în care America a construit un nou punct de reper, Rusia şi-a reconstruit întreaga capitală. Dacă Rodin doreşte ceva, o face. Dacă Powell doreşte ceva…
-Trebuie s-o ceară, completă Konstantin.
În timp ce Vaughn îşi pregăteşte armele fizice şi psihice pentru anihilarea celui de-al doilea cel mai puternic om din lume, se trezeşte prins în ambuscada plasei ruseşti, aruncat pe o insulă în Hawaii, cu o soţie în braţe, mai frumoasă decât puzderia stelelor pe cerul senin, şi cu o amnezie de toată frumuseţea. Cât Vaughn încearcă sa descâlcească iţele propriei poveşti, Rodin îşi trimite oamenii spre îndeplinirea propriilor planuri.
-Nu eşti atât de rece precum vrei să pari, îi şopti pe buze. Spune-mi, Vaughn, vocea ei căpătă un timbru aproape triumfal. Spune-mi că n-ai simţit nimic. Ştiu că nu poţi.
-Dacă încerci să mă aiureşti de cap, te informez că nu-ţi merge. Nu sunt un înger căzut şi n-am nevoie de tine să-mi salvezi sufletul.
Konstantin, agent SVR, ameninţat cu siguranţa iubitei Lana, o actriţă a marelui ecran rusesc, se vede nevoit de a păşi pe teritoriu american pentru a instaura planul de distrugere masiv al proiectului SPACEON cu propriul plan rusesc, SPACEOFF, ce presupune uciderea a zeci de mii de americani şi instaurarea sentimentului de panică pe întreg continent american. Deşi în contradicţie cu propriile sentimente, Konstantin nu se poate opune planului nebunesc al lui Rodin atâta timp cât Lana este la mila conducătorului nebun.
Trei factori constanţi ucideau mereu chiar şi cei mai experimentaţi operatori: ghinionul, nerăbdarea şi variabilele lăsate la voia întâmplării.
În acelaşi timp, Lana nu este chiar mieluşelul cunoscut de Konstantin. Ea însăşi agent operativ valoros, a fost aruncată în braţele lui Konstantin tocmai pentru a fi unealta perfectă în controlarea acestuia, abuzând astfel de sentimentul autovinovăţiei. Numai că, aruncată din nou, ca pion, în braţele „soţului” Vaughn Graham, lucrurile încep să se complice. Atunci când sufletele se recunosc, este greu să mai stăvileşti necruţătoarele bătăi ale inimii.
Oare unde se termina actriţa şi unde începea femeia. Era adevărat ori doar un simplu rol? Asta era problema, că nu avea cum să ştie.
Rogue ne aruncă pe o imensă tablă de şah. În colţuri opuse îi avem: pe de o parte, pe Rodin, conducătorul Rusiei, pe de altă parte, pe Powell, preşedintele Statelor Unite. În centrul arenei: Lana, actriţă pe marele ecran, spion valoros în umbră, Konstantin, agent SVR veritabil, neştiutor faţă de povestea ascunsă a iubitei sale, transformat în marionetă, şi… piesa de rezistenţă: Vaughn– agent prolific, acuzat de trădare de propriul guvern, abil manevrat de agentul Lana şi dispus la orice sacrificiu pentru a-şi demonstra vinovăţia. Dar ce ne facem cu bătăile nevrotice ale inimii?
–Cine ești și ce-mi faci? o întrebă aproape furios.
Răspunsul ei sosi ca o epifanie:
–Sunt aripa unui înger ce-a zburat și nu se mai întoarce.
Monica Ramirez se joacă şi în Rogue cu inimile şi sentimentele noastre. Ne aduce pe marginea prăpastiei şi ne obligă să alegem: război sau pace? lumină sau întuneric? Lana şi Vaughn nu sunt în măsură de a-şi controla propriile vieţi, propriile alegeri. Pe de o parte sunt ei, duşmani declaraţi, armele distrugătoare în armate adverse, pe de altă parte, sunt inimile lor ce s-au recunoscut de la prima privire, pielea înfiorată ce s-a supus de la prima atingere, dar lipsa oricărei încrederi în ochii celui din faţa sa. Ce viitor şi-ar putea construi doi oameni meniţi să fie duşmani, neîncrezători unul în faţa celuilalt şi pe deasupra declaraţi trădători ai propriului popor?
Nu era un om slab, nu fusese niciodată. Făcuse doar o greşeală, acţionând dintr-o nebunie temporară ce-l costase inima de piatră. Dar avea de gând să înveţe din acea greşeală, devenind mai puternic decât înainte.
Rogue, volumul doi al seria Gemini continuă războiul ascuns al contracarării atacurilor inamice, al luptei pe terenul dragostei şi instigă la propriile alegeri şi asumarea responsabilităţii. Vor reuşi trei agenţi să facă faţă opresiunilor din teren? Dar inimile celor doi luptători vor putea fi puternice în faţa alegerilor şi al propriilor sentimente?
Amândoi erau nişte actori desăvârşiţi, doar că în filmul vieţii lui nu se puteau trage cadre duble.
Monica Ramirez ne provoacă să trăim periculos într-un nou volum plin de spionaj şi erotism, de acţiuni la limite şi luptă pentru propria viaţă, disponibil pentru precomandă pe site-ul Editurii Librex Publishing.
-Mă duc să caut mopul.
-Treaba ta. Dar mai întâi ocupă-te de american, n-avem nevoie de surprize. Leagă-l ca lumea, am înţeles că e mare şmecher.
-Da, da, ce să spun… dacă e să ne luăm după filme, toţi americanii sunt veri primari cu Jason Bourne.
Alte recenzii de la Monica Ramirez:
